”Suntem ceea ce facem în mod repetat. Prin urmare, excelența nu este un act singular, ci un obicei.”
Aristotel
Epidemia cu COVID19 ne-a schimbat relațiile interumane.
Ne-a schimbat modul de a lucra, de a învăța, de a mânca, de a socializa.
Pentru unii, gradul de suspiciune sau ipohondrie va crește, alții nu vor crede în acest virus până nu li se va-ntâmpla lor.
Va crește obsesia pentru sănătate, pentru curățenie și igienizare, pentru protecția spațiului personal și a intimității.
Va fi o provocare pentru sistemele de sănătate să reducă barierele pentru accesul la îngrijiri medicale pentru populația vulnerabilă.
Covid-19 ne-a dezvăluit interdependența în moduri pe care niciun eveniment din viața noastră nu a făcut-o până acum.
În acest moment de interconectare accentuată, o parte dintre noi suntem atinși de bunăvoința colectivă, de empatie și ajutor reciproc.
O altă parte nu crede în COVID19, în măsurile restrictive luate până acum, în purtarea măștii și în distanțarea fizică.
Să sperăm totuși că lecțiile învățate în urma acestei crize nu vor fi risipite și uitate.
Deoarece viitorul nu ne poate scuti de alte situații de criză.
Ar fi util să consolidăm parteneriatele interumane pe care tocmai începem să le dezvoltăm.
Ar fi folositor să păstrăm ceea ce am învățat în această perioadă: să ne spălăm des pe mâini, să nu ne mai atingem fața atât de des, să avem mai multă grijă de noi înșine și de cei din jur.
Ne dăm sau nu seama, s-au produs schimbări între fiecare individ și mediul lui.
Gesturile se schimbă, comunicarea non-verbală nu mai este aceeași.
Căpătăm noi obișnuințe pe măsură ce trece timpul, ne dorim să avem mai mult autocontrol al gesturilor și al comportamentului nostru.
Va trebui să purtăm măști și să stăm la 2 metri distanță.
Câți dintre noi vor respecta aceste măsuri?
Câți dintre noi vor înțelege că sunt pentru propria noastră protecție?
Gradul nostru de empatie este oare atât de mare încât să conștientizăm că protecția celor din jur este tot în folosul nostru?
Rămâne de văzut câți dintre noi acceptă ideea că avem nevoie de un nou tip de protecție pentru siguranța sănătății noastre.
Toți așteptăm să se termine cu restricțiile. Doar că virusul nu va dispărea odată cu ridicarea restricțiilor. Este foarte bine că se reiau activitățile uzuale.
Ideea ar fi să reluăm aceste activități cu conștiința faptului că trebuie să ne protejăm.
Și când vorbim de protecție, este valabil pentru toată lumea: și cei care credem, și cei care nu credem în COVID 19.
Și să învățăm că regulile sunt făcute pentru a le respecta.
Pentru sănătatea noastră.
Și din respect față de medicii, asistentele și toate celelalte cadre medicale care stau în spitale pentru noi. Care-și riscă viața în fiecare secundă. Și care nu se mai gândesc dacă pacientul din fața lor a respectat sau nu regulile de protecție.
Benjeil Edghill, un clinician din Brooklyn, N.Y., făcea de curând o remarcă interesantă într-o conversație despre impactul Covid-19 asupra comunităților:
„Este o lume mică. Sănătatea lucrătorilor de pe o piață de pește din China rurală nu este problema altcuiva. Sănătatea noastră este grija tuturor.”
În concluzie, este necesar să facem ceea ce este cel mai bine pentru noi înșine.
Fiecare să ne facem partea noastră.
Spre binele nostru, să aplicăm ceea ce ne-au învățat specialiștii.
Să ne dezvățăm de ideea preconcepută că că ne pricepem la tot și la toate. Că suntem atotștiutori.
Să-i lăsăm să vorbească pe cei care se pricep cu adevărat la asta. Și cel mai important, să-i ascultăm.
Pentru că sănătatea are un cost.
Credem că trebuie să schimbăm modul în care ne pasă de noi înșine și de cei din jur.
Pentru că locuim cu toții pe această planetă.
Și vrem ca planeta să fie în siguranță și sănătoasă.
Și noi împreună cu ea.