CE CONSECINŢE AU TULBURĂRILE DE SOMN?

CE CONSECINŢE AU TULBURĂRILE DE SOMN?

Tulburările de somn  pot duce la acumularea unei datorii de somn fie prin privarea efectivă de somn („sleep deprivation”), ca în cazul insomniei, fie prin întreruperea frecventă a somnului cu distrugerea arhitecturii sale, în ciuda unei durate totale de somn satisfăcătoare („sleep disruption”).

Fie că somnul este insuficient, fie că e întrerupt, rezultă în final tot o privare globală de somn, cu consecinţe asupra comportamentului, performanţelor socio-profesionale şi asupra stării de sănătate.

Privarea de somn poate fi acută (de scurtă durată – câteva zile) sau cronică (câteva luni), totală (lipsa completă a somnului timp de una până la mai multe nopţi) sau parţială (una sau mai multe ore pe noapte).

Toate persoanele pot trăi experienţa unei privări acute totale de somn. În cursul zilei următoare, primul semn care poate fi observat este iritabilitatea: persoana tolerează greu frustrările şi se enervează uşor. Un alt semn este dificultatea de concentrare: persoana nu-şi poate menţine atenţia asupra unei activităţi pentru mai mult de 5 minute şi simte nevoia să se mişte des.

O altă manifestare a privării de somn este afectarea gândirii stategice. Persoanele private de somn nu se pot proiecta în viitor şi au dificultăţi de organizare şi decizie, repetând automat ce au făcut până atunci; sunt incapabile să anticipeze consecinţele actelor lor.

Dacă privarea de somn continuă, pot apare halucinaţii vizuale.

De asemenea creşte mult sugestibilitatea: persoanele execută la comandă gesturi pe care în mod normal nu le-ar face.

Persoanele private de somn au dificultăţi nu numai în luarea de decizii, dar şi în menţinerea unei conduite care presupune autocenzură: persoanele dependente de anumite substanţe cedează din punct de vedere voliţional şi abandonează cura de dezintoxicare dacă sunt private de somn, dietele prescrise (de ex. pentru diabet sau obezitate) nu mai sunt respectate, apar comportamente indezirabile în public etc.

Apar manifestări vegetative ca hipotermia relativă (persoanele nu se adaptează la frig) şi hiperfagie (poftă de mâncare exagerată, de obicei cu apetit crescut pentru dulce).

Când persoana poate readormi, durata totală a somnului e mai mare decât cea obişnuită („rebound al somnului”). Depinzând de tipul de privare de somn, reboundul poate fi preponderent prin somn lent sau prin somn paradoxal.

Perpetuarea privării parţiale de somn duce la consecinţe grave pe termen lung: persoanele cu privare cronică de somn au risc crescut de infarct miocardic sau accident vascular cerebral, de a deveni diabetici sau hipertensivi, de a avea tulburări sexuale sau depresie şi de a avea un cancer pe parcursul vieţii.

 Miniarticole publicate prin bunăvoința Dnei Cpt. Dr. Sânziana Lovin, Șef secție Medicină Internă la SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ MILITAR “DR. I. CZIHAC din Iași, Doctor în științe medicale, medic primar în medicină internă și medic specialist în pneumologie, Atestat în Competență Medicina Somnului – din cartea „DIALOGURI DESPRE SOMN ŞI APNEEA ÎN SOMN PENTRU AMATORI INFORMAŢI” – Editura: Tehnopress.

Leave a reply