Diabetul zaharat de tip 2 este o comorbiditate frecventă a sindromului de apnee în somn de tip obstructiv.
Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO) și diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) se suprapun adesea la același pacient și împart comorbidități și riscuri comune, care pot crește mortalitatea și cerințele de tratament.
🔵 Prevalența diabetului zaharat de tip 2 la pacienții cu apnee în somn de tip obstructiv este estimată între 15% și 30% cu o prevalență crescută la pacienții cu apnee în somn de tip obstructiv sever. ⁴
În același timp, prevalența apneei în somn de tip obstructiv este extrem de mare la pacienții cu dibet zaharat de tip 2 și acest lucru este cu siguranță subestimat deoarece apneei în somn de tip obstructiv rămâne subdiagnosticată la majoritatea pacienților cu diabet zaharat de tip 2.
Studiile mai noi care se bazează pe diferite criterii de diagnostic indică faptul că în populația generală, prevalența apneei în somn de tip obstrutiv moderat spre sever variază de la 49,7 % la bărbați și 23,4 % la femei. ⁶
Cu toate acestea, la adulții cu obezitate prevalența apneei în somn de tip obstructiv poate ajunge la 70%, iar la adulți cu diabet zaharat de tip 2 este de 58-86%. ⁷
După cum s-a raportat în Studiul Sleep AHEAD, cea mai mare prevalență a sindromului de apnee în somn de tip obstructiv (86,6%) se găsește în rândul persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 cu obezitate severă, IMC ≥ 36,5 ± 5,8 kg/m2, în timp ce 30,5% din pacienții obezi cu diabet zaharat de tip 2 au avut apnee în somn de tip obstructiv moderat și 22,6 % au avut apnee în somn de tip obstructiv sever. ⁸
Sindromul de apnee în somn moderat/sever este prezent la 46,3% dintre pacienții cu diabet zaharat de tip 1 (DZ1). ⁹
🔵 Apneea în somn de tip obstructiv este considerată un factor de risc în apariția diabetului zaharat de tip 2. Atât apneea în somn de tip obstructiv cât și diabetul zaharat de tip2 sunt factori importanți în fiziopatologia sindromului metabolic și în apariția bolilor cardiovasculare ¹⁰,¹¹
Studiile pe animale și voluntari sănătoși dovedesc că hipoxia intermitentă (scăderea cantității de oxigen din țesuturi care încetează și reîncepe la anumite intervale de timp, cum este în cazul apneei în somn) și tulburările de somn ar putea fi factori predispozanți pentru afectarea metabolismului glucozei, apariția rezistenței la insulină și diabet zaharat de tip2 la pacienții cu apnee în somn de tip obstructiv.
Mai multe studii au arătat că apneea în somn de tip obstructiv netratată afectează controlul glicemic și, prin urmare, influențează stabilizarea diabetului. ¹²
Consecințele apneei în somn netratate, cum ar fi hipoxia intermitentă și fragmentarea somnului, au fost legate de metabolismul anormal al carbohidraților. ¹³
Pe de altă parte, diabetul cauzează neuropatii care afectează controlul central al respirației, precum și reflexele căilor aeriene superioare.
Relația dintre diabet și apneea în somn este, prin urmare, bidirecțională: apneea în somn de tip obstructiv este un factor de risc pentru diabetul zaharat de tip 2 și, invers, diabetul de tip 2 este un factor de risc pentru apneea în somn de tip obstructiv. ¹⁴
Deși obezitatea și vârsta sunt factori de risc obișnuiți pentru apneea în somn de tip obstructiv și diabetul zaharat de tip 2, există tot mai multe dovezi că relația dintre diabetul de tip 2 și apneea în somn de tip obstructiv este independentă de acești factori.
Mai multe studii prospective au arătat o asociere independentă între severitatea apneei în somn de tip obstructiv și rezistența la insulină chiar și la persoanele nediabetice. ¹⁵
Pacienții cu apnee în somn de tip obstructiv au hiperactivitate a sistemului nervos simpatic (rezultată din hipoxie nocturnă intermitentă și fragmentare a somnului). ¹⁶
Deoarece majoritatea organelor endocrine care produc hormoni implicați în reglarea carbohidraților sunt inhibate de creșterea tonusului simpatic (cum ar fi, de exemplu, secreția de insulină de către pancreas, producția de glucoză sau chiar reglarea adipocitară a echilibrului energetic) ¹⁷, hiperactivitatea sistemului nervos simpatic indusă de SASO explică parțial efectele secundare ale apneei în somn asupra toleranței la glucoză.
În paralel, studii recente au demonstrat o disfuncție a celulelor B Langerhans după hipoxie intermitentă. ¹⁸
🔵 În concluzie, apneea obstructivă în somn și diabetul sunt ambele boli comune care coexistă foarte des. Au factori comuni predispozanți și patogenetici și principalul factor este obezitatea.
Cu toate acestea, pot împărtăși mulți alți factori patogenetici cum ar fi inflamația cronică, stresul oxidativ, modificări hormonale și dezechilibru al sistemului nervos autonom.
Acest lucru poate duce la dezvoltarea accelerată a aterosclerozei și complicațiile sale cardiovasculare și alte afecțiuni posibile, inclusiv cancerul.
🔵 Apneea în somn de tip obstructiv, obezitatea și diabetul zaharat de tip 2 sunt legate cu riscul crescut de complicații cardiovasculare (inclusiv infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral ischemic, hipertensiunea arterială severă și aritmiile), morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară.
Recunoașterea precoce a simptomelor apneei în somn de tip obstructiv la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 ajută și din punct de vedere al faptului că pacienții cu apnee în somn de tip obstructiv necesită monitorizare pentru prezența intoleranței la glucoză sau rezistența la insulină, în ideea prevenirii consecințelor pe termen lung.
La toți acești pacienți, colaborarea interdisciplinară medicală este benefică din punct de vedere al evaluării generale și a tratamentului obezității.
Programul „SĂNĂTATEA SOMNULUI” VitalAire promovează educarea și conștientizarea sănătății somnului și se bazează pe faptul că fiecare dintre noi este unic și are necesități și dorințe specifice.
Informațiile din prezentul articol sunt cu caracter pur informativ. Nu se dorește a fi exhaustiv și nu înlocuiește o consultație sau un diagnostic medical. Dacă aveți semne sau simptome care necesită o opinie medicală, vă recomandăm să mergeți la medic.
Surse:
1. Magliano DJ, Sacre JW, Harding JL, Gregg EW, Zimmet PZ, Shaw JE. Young-onset type 2 diabetes
mellitus – implications for morbidity and mortality. Nat Rev Endocrinol. 2020;16:321-331.
2. Fédération française des diabétiques, « Les chiffres du diabète en France ».
3. International diabetes federation, Atlas du diabète de la FID.
4. Reutrakul et Mokhlesi, « Obstructive sleep apnea and diabetes : a state of the art review ».
5. Reutrakul et Mokhlesi.
6. Young T, Finn L, Peppard PE, Szklo-Coxe M, Austin D, Nieto FJ, et al. Sleep disordered breathing and mortality: eighteen-year follow-up of the Wisconsin sleep cohort. Sleep. 2008;31:1071–8.
7. Reutrakul S, Mokhlesi B. Can Long-term Treatment of Obstructive Sleep Apnea With CPAP Improve Glycemia and Prevent Type 2 Diabetes? Diabetes Care. 2020; 43:1681-1683.
8. Foster GD, Sanders MH, Millman R, Zammit G, Borradaile KE, Newman AB, et al. Obstructive sleep apnea among obese patients with type 2 diabetes. Diabetes Care. 2009;32:1017–9.
9. Manin G, Pons A, Baltzinger P, Moreau F, Iamandi C, Wilhelm JM, et al. Obstructive sleep apnoea in people with type 1 diabetes: prevalence and association with micro- and macrovascular complications. Diabet Med. 2015;32:90–6.
10. Reutrakul S, Mokhlesi B. Obstructive sleep apnea and diabetes: a state of the art review. Chest. 2017;152:1070–1086.
11. Pugliese G, Barrea L, Laudisio D, Salzano C, Aprano S, Colao A, et al. Sleep Apnea, Obesity, and Disturbed Glucose Homeostasis: Epidemiologic Evidence, Biologic Insights, and Therapeutic Strategies. Curr Obes Rep. 2020;9:30-38.
12. Carneiro G, Togeiro SM, Ribeiro-Filho FF, Truksinas E, Ribeiro AB, Zanella MT, et al. Continuous positive airway pressure therapy improves hypoadiponectinemia in severe obese men with obstructive sleep apnea without changes in insulin resistance. Metab Syndr Relat Disord. 2009;7:537–42.
13. Kanbay A, Kokturk O, Ciftci TU, Tavil Y, Bukan N. Comparison of serum adiponectin and tumor necrosis factoralpha levels between patients with and without obstructive sleep apnea syndrome. Respiration. 2008;76:324-30.
14.Maniaci A, Iannella G, Cocuzza S, Vicini C, Magliulo G, Ferlito S, et al. Oxidative Stress and Inflammation Biomarker Expression in Obstructive Sleep Apnea Patients. J Clin Med. 2021;10:277.
15. Somers VK, Dyken ME, Mark AL, Abboud FM. Sympathetic- nerve activity during sleep in normal subjects. N Engl J Med. 1993;328:303-7.
16. Narkiewicz K, van de Born PJ, Montano N, Dyken ME, Phillips B, Somers VK. Contribution of tonic chemoreflex activation to sympathetic activity and blood pressure in patients with obstructive sleep apnea. Circulation 1998;97:943–945.
17. Mokhlesi B, Grimaldi D, Beccuti G, Van Cauter E. Effect of one week of CPAP treatment of obstructive sleep apnoea on 24-hour profiles of glucose, insulin and counter-regulatory hormones in type 2 diabetes. Diabetes Obes Metab 2017;19:452–456.
18. Mokhlesi B, Grimaldi D, Beccuti G, Abraham V, Whitmore H, Delebecque F, et al. Effect of One Week of 8-Hour Nightly Continuous Positive Airway Pressure Treatment of Obstructive Sleep Apnea on Glycemic Control in Type 2 Diabetes: A Proof-of-Concept Study. Am J Respir Crit Care Med. 2016;194:516-9.
Credit foto: Depositphotos_605742970
