SUNT SOMNOLENT. CE POATE SEMNIFICA ACEASTĂ SOMNOLENŢĂ?

SUNT SOMNOLENT. CE POATE SEMNIFICA ACEASTĂ SOMNOLENŢĂ?

Somnolenţa excesivă este un motiv frecvent de solicitare a consultului medical.

Astenia, lipsa de energie, depresia şi somnolenţa propriu-zisă sunt des întâlnite în practica medicală.

Somnolenţa patologică, adică cea care interferă sistematic cu funcţionarea normală, apare la 7% – 13% din  populaţia generală şi la 20% – 25% din pacienţii care solicită consult la medicul de familie.

Somnolenţa excesivă este descrisă ca tendinţa irezistibilă de a adormi în circumstanţe nepotrivite.

Clasificarea internaţională a tulburărilor somnului (International Classification of Sleep Disorders, Second Edition ICSD-2) defineşte somnolenţa excesivă ca incapacitatea apărută zilnic sau aproape zilnic timp de 3 luni de a rămâne treaz în timpul episoadelor diurne majore de veghe, soldându-se cu aţipiri involuntare.

Cea mai comună cauză de somnolenţă excesivă diurnă este privarea voluntară de somn din motive socio-profesionale: în prezent dormim cu 20% mai puţin decât generaţiile precedente, datorită solicitărilor impuse de ritmul vieţii contemporane.

Creierul uman acumulează o „datorie de somn”, manifestată prin somnolenţă, atunci cand are loc o privare de somn. Privarea de somn poate fi cantitativă (ore insuficiente de somn) sau calitativă (somn neodihnitor sau „neprofitabil”, aşa cum este descris adesea de pacienţii din mediul de afaceri).

Somnul neodihnitor este fie insuficient de profund, fie fragmentat de evenimente exterioare (igienă a somnului necorespunzătoare), fie interne: respiratorii (sforăit, pauze respiratorii în somn, astm nocturn etc); neurologice (mişcări anormale, senzaţii anormale; dureri somatice; nevoia de a urina noaptea etc).

La populaţia adultă, cauza cea mai frecventă de fragmentare a somnului e reprezentată de apneea în somn (o boală caracterizată de pauze respiratorii în somn).

Unii pacienţi cu tulburări de somn descriu lipsa de energie din timpul zilei ca „oboseală” în loc de somnolenţă. Sindromul astenic descris ca: letargie, slăbiciune, lipsa motivaţiei, oboseală fizică şi psihică, uneori cu nuanţe depresive.

În faţa unui pacient care declară somnolenţă diurnă excesivă, există 5 direcţii de orientare către cauza care ar putea explica somnolenţa, în vederea îndrumării pacientului către specialitatea potrivită, pentru a putea continua investigaţiile într-o direcţie logică:

  1. Sforăit (sau alte probleme respiratorii în somn) – testul indicat: polisomnografie.
  2. Mişcări anormale nocturne: sugestive pentru RLS sau PLMS (boli neurologice caracterizate prin mişcări ale picioarelor ce interferă cu somnul, diagnosticate şi tratate de neurolog); testul indicat: polisomnografie.
  3. Ritmicitate sau durată anormale a somnului (tulburări de ritm circadian sau insomnii: de adresat în neurologie sau psihiatrie); teste indicate: jurnalul somnului, actigrafie.
  4. Atacuri de adormire bruscă şi uneori pierderea tonusului muscular cu căderi la emoţii (narcolepsie cu cataplexie, boală neurologică relativ rară diagnosticată de obicei la vârstă tânără); testul indicat: testul de adormire multiplă (MSLT multiple sleep latency test).
  5. Medicamente care pot produce somnolenţă (sedative, hipnotice, neuroleptice, anticonvulsivante sau antalgice opiacee) sau stimulente care pot scădea eficienţa somnului nocturn (cofeină, teofilină, cortizon etc).

 O somnolenţă excesivă apărută abrupt în evoluţia unei boli medicale cronice ca diabetul sau ciroza hepatică poate fi prodromul unei come, în acest caz nefiind vorba de o patologie a somnului, ci de decompensarea bolii de bază.

Algoritmul de explorări al pacientului cu somnolenţă excesivă presupune cuantificarea acestei somnolenţe cu ajutorul unor scale, apoi urmează instrumentele subiective de screening pentru diverse patologii, urmate de metode instrumentale de confirmare.

 Miniarticole publicate prin bunăvoința Dnei Cpt. Dr. Sânziana Lovin, Șef secție Medicină Internă la SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ MILITAR “DR. I. CZIHAC din Iași, Doctor în științe medicale, medic primar în medicină internă și medic specialist în pneumologie, Atestat în Competență Medicina Somnului – din cartea „DIALOGURI DESPRE SOMN ŞI APNEEA ÎN SOMN PENTRU AMATORI INFORMAŢI” – Editura: Tehnopress.

Leave a reply