CÂT TREBUIE SĂ DORMIM?

CÂT TREBUIE SĂ DORMIM?

Man sleeping at desk, head resting on pile of books

short sleepers – long sleepers;

early birds – night owls

Stilul de viaţă contemporan are un impact negativ asupra calităţii somnului.

Durata optimă de somn este o noţiune la fel de individuală ca şi cantitatea optimă de hrană. Durata medie de somn necesară adultului  este de 8 ore, cu extreme între 3 şi 12 ore.

Există persoane cu nevoi reduse de somn în mod fiziologic (denumiţi „short sleepers”, din păcate expresie intraductibilă, semnificând „persoane cu somn scurt”), cărora 6 ore de somn le sunt suficiente, aşa cum  persoanele cu somn lung („long sleepers”) au nevoie de 9 – 10 ore de somn pe noapte pentru a nu prezenta semne de privare de somn.

Aceste diferenţe sunt programate genetic, deoarece factorii de mediu (temperatură, expunere la lumină, factori socioprofesionali şi culturali) nu pot explica pe deplin aceste diferenţe.

De asemenea o variantă a normalului o reprezintă tendinţa matinală (morningness; „early birds”: trezire devreme dimineaţa, funcţionare optimă începând cu ora 6 A.M., adormire înainte de ora 10 P.M.) sau tendința vesperală (eveningness; „night owls”: adormire după miezul nopţii, trezire tardivă, funcţionare optimă după-amiaza şi seara).

Nevoia individuală de somn se defineşte ca durata optimă de somn care permite o bună funcţionare în timpul zilei şi o impresie subiectivă de lipsă a somnolenţei.

Perioadele de vacanţă permit estimarea corectă a acestei nevoi.

Privarea parţială prelungită de somn produce alterarea performanţelor diurne şi grave perturbări ale stării de sănătate.

S-a constatat că privarea parţială de somn produce după 2 săptămâni aceeaşi alterare a performanţelor ca o privare acută totală de 1 noapte. Dacă privarea acută totală de somn afectează precizia, cea cronică parţială provoacă erori de raţionament şi strategie fără afectarea majoră a preciziei.

De asemenea apar:

  • perturbarea controlului emoţional (scăderea toleranţei la frustrare, nervozitate),
  • scăderea imunităţii,
  • tulburări în menţinerea unei temperaturi constante (alterarea termoreglării – aţi observat că vă e frig când sunteţi obosiţi?),
  • creştere în greutate (persoanele private de somn nu-şi pot controla apetitul şi consumă dulciuri în exces pentru a oferi creierului o sursă de energie imediată),
  • tulburări endocrine şi disfuncţii sexuale.

În „miezul” creierului uman se găseşte o structură ancestrală numită hipotalamus, un fel de microcip, care controlează majoritatea funcţiilor instinctuale (somn, apetit alimentar, termoreglare, activitate sexuală). Astfel se explică de ce perturbarea unei verigi din „lanţul” instinctelor le afectează pe toate celelalte.

Miniarticole publicate prin bunăvoința Dnei Cpt. Dr. Sânziana Lovin, Șef secție Medicină Internă la SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ MILITAR „DR. I. CZIHAC din Iași, Doctor în științe medicale, medic primar în medicină internă și medic specialist în pneumologie, Atestat în Competență Medicina Somnului – din cartea „DIALOGURI DESPRE SOMN ŞI APNEEA ÎN SOMN PENTRU AMATORI INFORMAŢI” – Editura: Tehnopress.

Leave a reply